Pe măsură ce o companie creşte, un departament care să ajute la gestionarea celei mai importante resurse a companiei şi anume angajaţii săi, devine absolut necesar. În primă instanţă nu se pune problema unui departament de HR, studii arătând că pentru o companie de până în 50 de oameni această necesitate poate fi acoperită de o singură persoană. Lucrurile diferă atunci când este vorba de o companie care are că activitate principală consultanţa specializată în domeniul resurselor umane.

Departamentul de resurse umane devine necesar atunci când apare nevoia unui personal specializat care să întâmpine nevoile angajaţilor companiei pe termen lung, atunci când nu există reguli clare pentru angajarea personalului necesar în companie, atunci când nu există profil pentru fiecare post în parte, când nu există programe de evaluare şi motivare, când angajaţii nu sunt mulţumiţi şi nu este pusă în discuţie dezvoltarea lor în cadrul companiei, atunci când nu există expres o persoană care vrea să facă toate aceste lucruri sau nu este calificată să le facă.

Departamentul de resurse umane este departamentul strategic ce menţine într-un permanent echilibru obiectivele de business ale companiei şi este acel mediator între angajaţi şi angajator, este un ”organism” vital în bunul mers al unei companii în curs de dezvoltare.

O definiţie pentru care aş opta ar fi: “Voluntariatul reprezintă o investiţie în cariera profesională şi o posibilitate de dezvoltare a abilităţilor personale.” Bineînţeles fiecare o simte diferit.

Să fac parte dintr-un ONG, în timpul facultăţii m-a ajutat foarte mult. Să creezi proiecte, să ajuţi la realizarea şi dezvoltarea lor în timp, să fii alături de oameni care lucrează din timpul facultăţii la dezvoltarea lor personală este un lucru frumos şi care îţi oferă un sentiment de satisfacţie.

Personal m-am ocupat de atragerea noilor membri în asociaţie, de selectarea lor, de motivarea şi monitorizarea activităţilor fiecăruia din prisma dezvoltării lor personale, lucru care în mod real mă va ajuta în carieră.

Voluntariatul înseamnă să acorzi o parte din timpul tău pentru tine, să lucrezi la viitorul tău, să îţi descoperi talentele şi calităţile pe care nu le-ai ştiut, să înveţi să fii responsabil, să te autoexploatezi.

Ca să dau un răspuns la întrebarea: „Bine bine, voluntariat, dar de ce să alegi să munceşti fără să fii plătit?”

Pentru că nu toţi angajatorii sunt dispuşi să îţi ofere şi distracţie la locul de muncă, pentru că poţi experimenta diverse arii de activitate profesională, pentru că înveţi să îţi asumi responsabilitatea într-o echipă şi pentru că eşti alături de oameni ca tine.

Rezumând totul, voluntariatul este o parte din dezvoltarea şi maturizarea profesională a unui tânăr.

EQ4PM - Emotional Intelligence for Project Managers

Cunostinţele tehnice nu sunt întotdeauna de ajuns pentru un project manager de succes. Cu cât proiectele sunt mai mari, cu atat abilităţile interpersonale sunt mai necesare în finalizarea acestora.

Mai multe detalii gasiţi aici

Nu se găseste înca in ţară, dar să sperăm că va ajunge în curând.

Am citit, nu de curând un articol în care specialiştii în resurse umane spun că pe viitor, blogul personal ar putea să devină un element-cheie în alegerea unui candidat.
Total deacord cu acesta afirmaţie şi vreau să adaug, din prisma unei experienţe personale, că prin vizualizarea blogului personal, un angajator poate observă modul de gândire, partea personală, emoţională, comportamentală sau caracterul posibilului angajat, dificil de surprins în totalitate aceste aspecte la unele persoane în timpul unui interviu. Exprimarea părerilor prin dezbatere publică a posturi pe un blog, evidenţiază abilităţile de relaţionare şi competenţele de natură interumană ale unei persoane, cât şi lucrurile în care aceasta crede sau îi sunt cunoscute putând fi susţinute prin afirmaţii competitive referitoare la subiect.
A nu se înţelege faptul că persoană care deţine un blog cu temă principală activităţile desfăşurate zilnic, ultimele gadgeturi apărute pe piaţă sau un funclub al echipei favorite de fotbal (nici o ofensă celor care deţin astfel de bloguri), este mai competenţă decât altă persoană cu referinţe puternice, dar care nu deţine un astfel de blog.
Blogul este o altă modalitate de a vorbi despre tine, despre lucrurile care te reprezintă şi dacă nu sunt considerate o altă “anexă” a C.V.-ului, cu siguranţă în viitorul apropriat vor fi.

Acesta este primul post pe noul meu blog. Pentru că nu mi-am imaginat că voi fi atât de lipsită de inspiratie pentru a scrie un prim post pe blog, am să trec la următorul.