Citind diverse articole pe net, din unul în altul am descoperit un “dicţionar”, foarte amuzant cu termeni folosiţi de companii în anunţurile de angajare şi semnificaţia lor, deci când o companie afirmă un lucru s-ar putea să însemne altceva. Iată câteva dintre ele:

“Oferim un salariu competitiv.” - Rămânem o companie competitivă plătind mai puţin decât competitorii noştri.

“Alăturate companiei noastre, un job stabil cât mai repede pentru tine.” - Nu avem timp să te train-uim.

“Atmosferă de lucru casual.” - Nu plătim suficient să ne aşteptăm să vii bine îmbrăcat.

“Deadline-urile să nu reprezinte o problemă.” - Vei fi cu 6 luni în urmă termenului în prima zi de muncă.

“Ocazional, lucru peste program.” - Ocazional în fiecare seară şi ocazional în fiecare week-end.

“Funcţiile şi îndatoririle pot varia.” - Oricine din birou poate fi şef pentru tine.

“Simţ dezvoltat pentru detalii.” - Nu avem departament pentru controlul calităţii (QA-Quality assurance)

“Focus pe dezvoltarea carierei.” - Femeile care aplică pentru acest job nu trebuie să aibă copii (şi să rămână aşa)

“Aplicaţia să refere persoană dumneavoastră.” - Dacă sunteţi bătrân, gras sau urât vi se va comunică că postul a fost deja ocupat

“Căutăm candidaţi cu experienţă în diferite domenii.” - Vei înlocui 3 oameni care tocmai au plecat de la noi.

“Abilităţi de problem solver sunt obligatorii.” - Vei lucra într-o companie în haos perpetuu.

“Se cer abilităţi de team leader.” - Veţi avea responsabilităţile unui manager, fără a fi plăti sau respectat corespunzător.

“Persoană comunicativă.” - Managementul vorbeşte, tu asculţi, înţelegi ce vor şi apoi te apuci de treabă.

Afirmaţiile de mai sus le găsim cu toţii în anunţuri de angajare fie ele în presa scrisă, pe intrenet, la TV sau la radio, ele sunt reale şi în unele cazuri nu sunt folosite în adevaratul lor sens, so beware and research before taking any decision.

Am urmat nu de curând cursurile propuse de Inspectoratul Teritorial de Muncă Iaşi, cursuri de Inspector de Resurse Umane. Lucruri interesante, puţin prea teoretice, dar cursuri care cu cea mai mare convingere sunt şi îmi vor fi folositoare.

Subiecte şi noţiuni noi pentru mine, normă socială, normă juridică, raport juridic, unele probleme de bază ce ţin de legislaţia europeană şi romană în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, drepturi pe care le avem ca şi angajat de care nu toată lumea are cunoştinţă, obligaţii dar şi beneficii ale angajatorilor, despre sistemul pubic de pensii, câteva noţiuni introductive şi de bază în managementul resurselor umane, etc.
Deşi sunt elemente necesare pentru orice angajat/angajator, în special cele legate de legislaţia românească: codul muncii şi răspunderea juridică caracteristică dreptului muncii, ele nu sunt cunoscute în detaliu şi în consecinţă nu prea sunt aplicate. De aceea sunt deacord cu invitaţia unora dintre lectorii acestor cursuri care ne sfătuiau să comunicăm prietenilor, cunoştinţelor, că aceste cursuri nu sunt numai pentru titulatura de inspector de resurse umane, ele fiind folositoare oricărei persoană angajat/angajator care îşi doreşte să fie la curent cu legislaţia în vigoare acestei specializări.

Un feedback personal legat de toată această experienţă: informativ, interesant, dar cu siguranţă se mai poate lucra la aplicaţii practice, exemple concrete de pe piaţa muncii, suporturi de curs mai consistente şi un răspuns mai rapid în ceea ce priveşte acordarea certificatelor de susţinere a acestor cursuri.

După un week-end “relaxant” în care te-ai plimbat prin parc, ai fost la shopping, ţi-ai făcut cumpărăturile din supermarket (pentru că în timpul săptămânii nu ai timp şi nici dispoziţie), duminică seară te întinzi în pat, şi te gândeşti că mâine e luni.

Ce anume îţi trece prin minte?
“Oaaau, abia aştept să ajung mâine la muncă!”
“Chiar îmi era dor de Gina, noua secretară!”
La sfârşitul săptămânii ăsteia au fost stabilite întâlnirile cu ăştia de la resurse umane pentru plictisitoarea analiză a progreselor făcute de mine? Off, ce săptămâna mă aşteaptă!

Poate ar fi bine să nu mai mergi luni la muncă. Poate ar fi mai bine să îţi cauţi un job care să nu te facă să îţi pui întrebările şi problemele astea. Să încerci să îţi găseşti un post unde să faci ceea ce îţi place şi ceea ce te face să fii cel mai bun, altfel ziua de luni e doar o altă zi îngrozitoare din săptămână.

“Getting Things Done: The Art of Stress-Free Productivity” este o carte pentru cei care caută să îşi îmbunătăţească productivitatea pe plan personal, pentru a ajunge la performanţe de lucru mai bune pe parcursul unei zile de lucru.
Detaliul care face această carte să fie diferită, este nivelul la care sunt descrise posibilităţile prin care te poţi organiza mai bine.

Pe măsură ce o companie creşte, un departament care să ajute la gestionarea celei mai importante resurse a companiei şi anume angajaţii săi, devine absolut necesar. În primă instanţă nu se pune problema unui departament de HR, studii arătând că pentru o companie de până în 50 de oameni această necesitate poate fi acoperită de o singură persoană. Lucrurile diferă atunci când este vorba de o companie care are că activitate principală consultanţa specializată în domeniul resurselor umane.

Departamentul de resurse umane devine necesar atunci când apare nevoia unui personal specializat care să întâmpine nevoile angajaţilor companiei pe termen lung, atunci când nu există reguli clare pentru angajarea personalului necesar în companie, atunci când nu există profil pentru fiecare post în parte, când nu există programe de evaluare şi motivare, când angajaţii nu sunt mulţumiţi şi nu este pusă în discuţie dezvoltarea lor în cadrul companiei, atunci când nu există expres o persoană care vrea să facă toate aceste lucruri sau nu este calificată să le facă.

Departamentul de resurse umane este departamentul strategic ce menţine într-un permanent echilibru obiectivele de business ale companiei şi este acel mediator între angajaţi şi angajator, este un ”organism” vital în bunul mers al unei companii în curs de dezvoltare.

O definiţie pentru care aş opta ar fi: “Voluntariatul reprezintă o investiţie în cariera profesională şi o posibilitate de dezvoltare a abilităţilor personale.” Bineînţeles fiecare o simte diferit.

Să fac parte dintr-un ONG, în timpul facultăţii m-a ajutat foarte mult. Să creezi proiecte, să ajuţi la realizarea şi dezvoltarea lor în timp, să fii alături de oameni care lucrează din timpul facultăţii la dezvoltarea lor personală este un lucru frumos şi care îţi oferă un sentiment de satisfacţie.

Personal m-am ocupat de atragerea noilor membri în asociaţie, de selectarea lor, de motivarea şi monitorizarea activităţilor fiecăruia din prisma dezvoltării lor personale, lucru care în mod real mă va ajuta în carieră.

Voluntariatul înseamnă să acorzi o parte din timpul tău pentru tine, să lucrezi la viitorul tău, să îţi descoperi talentele şi calităţile pe care nu le-ai ştiut, să înveţi să fii responsabil, să te autoexploatezi.

Ca să dau un răspuns la întrebarea: „Bine bine, voluntariat, dar de ce să alegi să munceşti fără să fii plătit?”

Pentru că nu toţi angajatorii sunt dispuşi să îţi ofere şi distracţie la locul de muncă, pentru că poţi experimenta diverse arii de activitate profesională, pentru că înveţi să îţi asumi responsabilitatea într-o echipă şi pentru că eşti alături de oameni ca tine.

Rezumând totul, voluntariatul este o parte din dezvoltarea şi maturizarea profesională a unui tânăr.

EQ4PM - Emotional Intelligence for Project Managers

Cunostinţele tehnice nu sunt întotdeauna de ajuns pentru un project manager de succes. Cu cât proiectele sunt mai mari, cu atat abilităţile interpersonale sunt mai necesare în finalizarea acestora.

Mai multe detalii gasiţi aici

Nu se găseste înca in ţară, dar să sperăm că va ajunge în curând.

Am citit, nu de curând un articol în care specialiştii în resurse umane spun că pe viitor, blogul personal ar putea să devină un element-cheie în alegerea unui candidat.
Total deacord cu acesta afirmaţie şi vreau să adaug, din prisma unei experienţe personale, că prin vizualizarea blogului personal, un angajator poate observă modul de gândire, partea personală, emoţională, comportamentală sau caracterul posibilului angajat, dificil de surprins în totalitate aceste aspecte la unele persoane în timpul unui interviu. Exprimarea părerilor prin dezbatere publică a posturi pe un blog, evidenţiază abilităţile de relaţionare şi competenţele de natură interumană ale unei persoane, cât şi lucrurile în care aceasta crede sau îi sunt cunoscute putând fi susţinute prin afirmaţii competitive referitoare la subiect.
A nu se înţelege faptul că persoană care deţine un blog cu temă principală activităţile desfăşurate zilnic, ultimele gadgeturi apărute pe piaţă sau un funclub al echipei favorite de fotbal (nici o ofensă celor care deţin astfel de bloguri), este mai competenţă decât altă persoană cu referinţe puternice, dar care nu deţine un astfel de blog.
Blogul este o altă modalitate de a vorbi despre tine, despre lucrurile care te reprezintă şi dacă nu sunt considerate o altă “anexă” a C.V.-ului, cu siguranţă în viitorul apropriat vor fi.

Acesta este primul post pe noul meu blog. Pentru că nu mi-am imaginat că voi fi atât de lipsită de inspiratie pentru a scrie un prim post pe blog, am să trec la următorul.