Via colegul Serban.

Cazanul Vesel este o companie de recrutare si executive search specializata pe domeniul stiintelor oculte. Recrutam pe pozitii cum ar fi: Junior Vrajitor, Tehnician Papusi Voodoo, Operator Ghilotina, Varcolac Ventriloc sau Recruiter (Iad Area).
Calitatea oferita vine din experienta noastra in acest domeniu si din abilitatea noastra de a conjura entitatea perfecta pentru pozitia potrivita.
Avem “Full Membership Status” in cadrul Arhivelor Akasice, acest lucru oferindu-ne accesul catre CVul absolut oricarei fiinte si nefiinte din toate Universurile. Daca aveti nevoie ca treaba sa fie facuta bine, cu NOI ar trebui sa lucrati…or else!!!

Momentan recrutam un Coordonator Echipa Personalitati Multiple. De aceea suntem in plin proces de conjurare a unei entitati cu autorizatie de personalitate multipla care sa se ocupe de un numar de 23 de colegi.

Entitatea potrivita este una puternica, serioasa si implicata, care sa aiba acel ZVAC special (echivalentul luminitei in ochi la oameni).

Responsabilitati:

• stabilirea programului in 4 ture pentru cei 23 de membri ai echipei (cine intra pe fir, la ce ora, urmarirea concediilor etc.),
• oferirea de suport in momentele in care acestia nu fac fata anumitor situatii (suprimarea acestora si asumarea controlului),
• pregatirea si derularea sedintelor saptamanale,
• alocarea task-urilor pentru a putea atinge obiectivul personal de a cuceri lumea pana in anul 2012.

Cerinte:

• abilitati de comunicare bine dezvoltate,
• experienta de cel putin 2 ani de coordonare intr-un mediu multiplanar,
• abilitatea de organizare, prioritizare, delegare,
• cunoasterea limbii Sumeriene este obligatorie, Latina veche reprezinta un plus,
• obligatoriu autorizatie de personalitate multipla eliberata de catre BMAPM - Biroul Multiplanar de Administrare a Personalitatilor Multiple,
• Certificare PIL (Personality Infrastructure Library) pentru sistemele si retelele inter-personale este un plus major.

Oferta noastra:

• Oferim un sediu placut – ochi albastri, par brunet, 1.83 m, 76 kg,
• Salariu atractiv – 10.000 yeni japonezi.
• Asigurare de viata pentru cazurile nefericite de intalniri cu psihiatrii sau preotii,
• Training-uri interne – de recunoastere a psihologilor, suprimarea personalitatilor nabadaioase
• Vacante platite in totalitate,
• Petreceri de Craciun, Paste si Halloween, presarate cu paharele de argint viu cu lamaie (tinem la silueta noastra).
• Bonus de relocare din alte corpuri din orice localitate, tara, continent, planeta, galaxie, univers, plan de existenta.

Asteptam, ca de obicei, aplicatii pe orice cale - via aer, apa, pamant, foc, spirit, in bobi, in cafea, in vis, telepatic, empatic, etc.

Atentie!!! CV-urile ce nu contin amprenta energetica nu vor fi luate in considerare.

Atentie!!! Placa Ouija nu ne functioneaza momentan, deci, va rugam nu ne contactati pe aceasta cale.

Felicitari Serban!

Ajută oare atât de mult testele la angajare? Bineînţeles aici ies din discuţie testele de aptitudini care în companiile specializate în anumite domenii cum ar fi IT, construcţii, confecţii, sunt obligatorii, mă refer la testele de inteligenţă, la teste de performanţă, la teste de peronalitate, etc.

Aceste teste prezintă din punctul meu de vedere câteva dezavantaje considerabile. Spre exemplu, două persoane care candidează pentru acelaşi post (să spunem pentru postul de asistent manager) şi obţin puncaje la testul de IQ identice, nu sunt neapărat la fel de calificate pentru postul respectiv, unul putând fi mai performant din punct de vedere al raţionamentului, sociabil şi un om de echipă dar lipsit de cunoştinţe matematice, pe când celălalt poate avea abilităţi matematice dar abilităţile verbale şi de relaţionare reprezentad un punct slab. Conform unor studii, specialiştii spun că oamenii deosebit de creativi scot un punctaj mic la testele de IQ în cadrul unui proces de recrutare.
Testele de aptitudini sunt întradevăr foarte utile în eliminare din start a persoanelor fără experienţă, sau în determinarea şi planificarea unor procese de traning.
Testele de personalitate sunt teste cu evaluare psihologică şi destul de greu de analizat în lipsă unui expert. Că să nu mai spun că aproape toată lumea trişează la aceste teste şi spun lucruri care ar fi de dorit să se audă/citească.

Cele mai folositoare teste într-un proces de recrutare consider că sunt cele de performanţă. În primul rând toate companiile caută oameni specializaţi, pasionaţi şi performanţi, iar un astfel de test poate fi prezentat chiar şi în timpul unui interviu sub forma realizării unei schiţe a unui proiect. De exemplu o companie de Recrutare şi Selecţie caută un junior recrutier. În cadrul interviului de selecţie poate cere candidatului să structureze un proces de recrutare.

Cel mai sigur folosirea acestor teste depinde de nivelul la care se fac angajările şi ceilalţi factori care sunt analizaţi înaintea luării unei decizii finale, sunt importante şi esenţiale în procesul de selecţie, dar sigur nu poţi selecta o persoană doar pe bază lor, oricât de sigure şi de precise s-ar zice că ar fi.

Pentru că timpul trece destul de greu vara, şi aseară am simţit că au trecut 5 ani de când am terminat facultatea, m-a făcut să mă gândesc la lucrurile minunate care s-au întâmplat în cei 3 ani de studenţie, şi dintr-o data m-i s-a făcut dor de colegii,  de profesorii, de sentimentul examenelor trecute sau picate, de acei prietenii care îi faci şi care rămân pentru totdeauna, de viaţa de ong-ist cu proiecte, muncă dar şi petreceri şi distracţii. Cel mai tare şi mai tare m-i s-a făcut dor de echipa departamentului de evaluări. Eram ca o mică armată (3 fete) dar am făcut lucruri mari. Am realizat programe de recrutare de noi membri,  programe de evaluare a performanţelor, programe de evaluare a membrilor în cadrul proiectelor, etc. dar ce a fost cel mai frumos şi mai interesant a fost faptul că am întâlnit atât de mulţi studenţi (bobocei) interesaţi în dezvoltarea lor, cu realizări încă din timpul liceului, cu diverse calităţi care te izbeau în faţă în timpul interviului încât puteai spune “gata asta e de-al nostru”. Chiar dacă pare o “joacă de studenţi”, luam lucrurile în serios iar campaniile de recrutare s-au dovedit a fi un succes, aducând printre membrii ong-ului persoane cu potenţial şi perseverenţă în dezvoltarea lor personală.

Cu ce am rămas practic din toată acea perioadă? Cu siguranţă cu dorinţa de a face acele lucruri la un nivel mai ridicat, cu interesul pentru oameni şi cariera lor, cu un grup de prieteni buni şi bineînţeles cu o experienţă de neutat.

Acum sunt în Bucureşti şi caut o “joacă de oameni mari”, un job unde să găsesc oameni interesanţi, proiecte frumoase şi unde să pot da la rândul meu toată pasiunea şi dorinţa de muncă care m-a adus până aici.

CODECS, împreună cu The Chartered Institute of Personnel and Development(CIPD), au implementat prima şcoală profesională de resurse umane din România - HR Vocational School

Pentru cei interesaţi, care doresc să îşi orienteze cariera în HR, înscrierile se fac începând cu 25 iulie 2008, iar aceste cursurile vor fi susţinute de formatori cu experienţă în educaţia pentru adulţi şi resurse umane, autori de cărţi de profil şi practicieni.

Dintr-un comunicat de presă lansat de CODECS reiese că “HR Vocational School include două componente educaţionale majore formarea profesională şi calificarea prin programul acreditat Certificate în Personnel Practice (având o durată de 9-24 de luni, în formatul unui sistem modular flexibil) şi formarea aptitudinala prin portofoliul de cursuri scurte HR Plus.”

Certificate în Personnel Practice pune accentul pe practică şi presupune evaluare aptitudinala, lucrări scrise şi un proiect de absolvire, iar programele de formare aptitudinala HR Plus, permit formarea de aptitudini necesare proceselor de resurse umane, a unei gândiri centrate pe performanţă, incluzând şi cursuri de mangement al performanţei, managementul talentului, managementul performanţei.

Acestea sunt date referitoare la programul HR Vocaţional School, cursurile par interesante mai ales că se pune accentul pe practică. În măsura în care mai adun informaţii, revin cu un post.

Citind diverse articole pe net, din unul în altul am descoperit un “dicţionar”, foarte amuzant cu termeni folosiţi de companii în anunţurile de angajare şi semnificaţia lor, deci când o companie afirmă un lucru s-ar putea să însemne altceva. Iată câteva dintre ele:

“Oferim un salariu competitiv.” - Rămânem o companie competitivă plătind mai puţin decât competitorii noştri.

“Alăturate companiei noastre, un job stabil cât mai repede pentru tine.” - Nu avem timp să te train-uim.

“Atmosferă de lucru casual.” - Nu plătim suficient să ne aşteptăm să vii bine îmbrăcat.

“Deadline-urile să nu reprezinte o problemă.” - Vei fi cu 6 luni în urmă termenului în prima zi de muncă.

“Ocazional, lucru peste program.” - Ocazional în fiecare seară şi ocazional în fiecare week-end.

“Funcţiile şi îndatoririle pot varia.” - Oricine din birou poate fi şef pentru tine.

“Simţ dezvoltat pentru detalii.” - Nu avem departament pentru controlul calităţii (QA-Quality assurance)

“Focus pe dezvoltarea carierei.” - Femeile care aplică pentru acest job nu trebuie să aibă copii (şi să rămână aşa)

“Aplicaţia să refere persoană dumneavoastră.” - Dacă sunteţi bătrân, gras sau urât vi se va comunică că postul a fost deja ocupat

“Căutăm candidaţi cu experienţă în diferite domenii.” - Vei înlocui 3 oameni care tocmai au plecat de la noi.

“Abilităţi de problem solver sunt obligatorii.” - Vei lucra într-o companie în haos perpetuu.

“Se cer abilităţi de team leader.” - Veţi avea responsabilităţile unui manager, fără a fi plăti sau respectat corespunzător.

“Persoană comunicativă.” - Managementul vorbeşte, tu asculţi, înţelegi ce vor şi apoi te apuci de treabă.

Afirmaţiile de mai sus le găsim cu toţii în anunţuri de angajare fie ele în presa scrisă, pe intrenet, la TV sau la radio, ele sunt reale şi în unele cazuri nu sunt folosite în adevaratul lor sens, so beware and research before taking any decision.

Am urmat nu de curând cursurile propuse de Inspectoratul Teritorial de Muncă Iaşi, cursuri de Inspector de Resurse Umane. Lucruri interesante, puţin prea teoretice, dar cursuri care cu cea mai mare convingere sunt şi îmi vor fi folositoare.

Subiecte şi noţiuni noi pentru mine, normă socială, normă juridică, raport juridic, unele probleme de bază ce ţin de legislaţia europeană şi romană în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, drepturi pe care le avem ca şi angajat de care nu toată lumea are cunoştinţă, obligaţii dar şi beneficii ale angajatorilor, despre sistemul pubic de pensii, câteva noţiuni introductive şi de bază în managementul resurselor umane, etc.
Deşi sunt elemente necesare pentru orice angajat/angajator, în special cele legate de legislaţia românească: codul muncii şi răspunderea juridică caracteristică dreptului muncii, ele nu sunt cunoscute în detaliu şi în consecinţă nu prea sunt aplicate. De aceea sunt deacord cu invitaţia unora dintre lectorii acestor cursuri care ne sfătuiau să comunicăm prietenilor, cunoştinţelor, că aceste cursuri nu sunt numai pentru titulatura de inspector de resurse umane, ele fiind folositoare oricărei persoană angajat/angajator care îşi doreşte să fie la curent cu legislaţia în vigoare acestei specializări.

Un feedback personal legat de toată această experienţă: informativ, interesant, dar cu siguranţă se mai poate lucra la aplicaţii practice, exemple concrete de pe piaţa muncii, suporturi de curs mai consistente şi un răspuns mai rapid în ceea ce priveşte acordarea certificatelor de susţinere a acestor cursuri.

După un week-end “relaxant” în care te-ai plimbat prin parc, ai fost la shopping, ţi-ai făcut cumpărăturile din supermarket (pentru că în timpul săptămânii nu ai timp şi nici dispoziţie), duminică seară te întinzi în pat, şi te gândeşti că mâine e luni.

Ce anume îţi trece prin minte?
“Oaaau, abia aştept să ajung mâine la muncă!”
“Chiar îmi era dor de Gina, noua secretară!”
La sfârşitul săptămânii ăsteia au fost stabilite întâlnirile cu ăştia de la resurse umane pentru plictisitoarea analiză a progreselor făcute de mine? Off, ce săptămâna mă aşteaptă!

Poate ar fi bine să nu mai mergi luni la muncă. Poate ar fi mai bine să îţi cauţi un job care să nu te facă să îţi pui întrebările şi problemele astea. Să încerci să îţi găseşti un post unde să faci ceea ce îţi place şi ceea ce te face să fii cel mai bun, altfel ziua de luni e doar o altă zi îngrozitoare din săptămână.

Pe măsură ce o companie creşte, un departament care să ajute la gestionarea celei mai importante resurse a companiei şi anume angajaţii săi, devine absolut necesar. În primă instanţă nu se pune problema unui departament de HR, studii arătând că pentru o companie de până în 50 de oameni această necesitate poate fi acoperită de o singură persoană. Lucrurile diferă atunci când este vorba de o companie care are că activitate principală consultanţa specializată în domeniul resurselor umane.

Departamentul de resurse umane devine necesar atunci când apare nevoia unui personal specializat care să întâmpine nevoile angajaţilor companiei pe termen lung, atunci când nu există reguli clare pentru angajarea personalului necesar în companie, atunci când nu există profil pentru fiecare post în parte, când nu există programe de evaluare şi motivare, când angajaţii nu sunt mulţumiţi şi nu este pusă în discuţie dezvoltarea lor în cadrul companiei, atunci când nu există expres o persoană care vrea să facă toate aceste lucruri sau nu este calificată să le facă.

Departamentul de resurse umane este departamentul strategic ce menţine într-un permanent echilibru obiectivele de business ale companiei şi este acel mediator între angajaţi şi angajator, este un ”organism” vital în bunul mers al unei companii în curs de dezvoltare.

O definiţie pentru care aş opta ar fi: “Voluntariatul reprezintă o investiţie în cariera profesională şi o posibilitate de dezvoltare a abilităţilor personale.” Bineînţeles fiecare o simte diferit.

Să fac parte dintr-un ONG, în timpul facultăţii m-a ajutat foarte mult. Să creezi proiecte, să ajuţi la realizarea şi dezvoltarea lor în timp, să fii alături de oameni care lucrează din timpul facultăţii la dezvoltarea lor personală este un lucru frumos şi care îţi oferă un sentiment de satisfacţie.

Personal m-am ocupat de atragerea noilor membri în asociaţie, de selectarea lor, de motivarea şi monitorizarea activităţilor fiecăruia din prisma dezvoltării lor personale, lucru care în mod real mă va ajuta în carieră.

Voluntariatul înseamnă să acorzi o parte din timpul tău pentru tine, să lucrezi la viitorul tău, să îţi descoperi talentele şi calităţile pe care nu le-ai ştiut, să înveţi să fii responsabil, să te autoexploatezi.

Ca să dau un răspuns la întrebarea: „Bine bine, voluntariat, dar de ce să alegi să munceşti fără să fii plătit?”

Pentru că nu toţi angajatorii sunt dispuşi să îţi ofere şi distracţie la locul de muncă, pentru că poţi experimenta diverse arii de activitate profesională, pentru că înveţi să îţi asumi responsabilitatea într-o echipă şi pentru că eşti alături de oameni ca tine.

Rezumând totul, voluntariatul este o parte din dezvoltarea şi maturizarea profesională a unui tânăr.

Am citit, nu de curând un articol în care specialiştii în resurse umane spun că pe viitor, blogul personal ar putea să devină un element-cheie în alegerea unui candidat.
Total deacord cu acesta afirmaţie şi vreau să adaug, din prisma unei experienţe personale, că prin vizualizarea blogului personal, un angajator poate observă modul de gândire, partea personală, emoţională, comportamentală sau caracterul posibilului angajat, dificil de surprins în totalitate aceste aspecte la unele persoane în timpul unui interviu. Exprimarea părerilor prin dezbatere publică a posturi pe un blog, evidenţiază abilităţile de relaţionare şi competenţele de natură interumană ale unei persoane, cât şi lucrurile în care aceasta crede sau îi sunt cunoscute putând fi susţinute prin afirmaţii competitive referitoare la subiect.
A nu se înţelege faptul că persoană care deţine un blog cu temă principală activităţile desfăşurate zilnic, ultimele gadgeturi apărute pe piaţă sau un funclub al echipei favorite de fotbal (nici o ofensă celor care deţin astfel de bloguri), este mai competenţă decât altă persoană cu referinţe puternice, dar care nu deţine un astfel de blog.
Blogul este o altă modalitate de a vorbi despre tine, despre lucrurile care te reprezintă şi dacă nu sunt considerate o altă “anexă” a C.V.-ului, cu siguranţă în viitorul apropriat vor fi.