Atunci când pui pasiune în ceea ce faci, lucrurile nu neapărat că sunt mai uşoare, ele vin de la sine, sunt ca o continuare firească, naturală şi sănătoasă a ceea ce ai început. Dacă nu există pasiune în ceea ce faci, degeaba faci, efortul este cel puţin dublu iar rezultatele nici pe departe satisfăcătoare.

Acest entuziasm şi foc interior l-am remarcat la Cătălin Păduraru, criticul de vinuri, fondatorul şi managerul Vinexpert, care a organizat o seară foarte frumoasă şi ne-a iniţiat în arta degustării vinului, şi care a reuşit să ne transmită şi noua puţin din entuziasmul sau prin analiză fiecărei picături de vin din pahar, de la arome, culoare şi miresme până la modul cel mai indicat de a fi băut pentru a-i putea savura pe deplin adevăratul gust. Aşa că dacă voi caută un vin bun, îl pot găsi şi online, şi mai mult pot cere şi un sfat de la expert.

Când dedici nu numai 8-9 ore pe zi, ci şi majoritatea timpului liber unui lucru, nu poate fi decât o pasiune. Iar dacă ştii cum să faci din acea pasiune şi un business atunci vei atinge succesul.

Pentru că timpul trece destul de greu vara, şi aseară am simţit că au trecut 5 ani de când am terminat facultatea, m-a făcut să mă gândesc la lucrurile minunate care s-au întâmplat în cei 3 ani de studenţie, şi dintr-o data m-i s-a făcut dor de colegii,  de profesorii, de sentimentul examenelor trecute sau picate, de acei prietenii care îi faci şi care rămân pentru totdeauna, de viaţa de ong-ist cu proiecte, muncă dar şi petreceri şi distracţii. Cel mai tare şi mai tare m-i s-a făcut dor de echipa departamentului de evaluări. Eram ca o mică armată (3 fete) dar am făcut lucruri mari. Am realizat programe de recrutare de noi membri,  programe de evaluare a performanţelor, programe de evaluare a membrilor în cadrul proiectelor, etc. dar ce a fost cel mai frumos şi mai interesant a fost faptul că am întâlnit atât de mulţi studenţi (bobocei) interesaţi în dezvoltarea lor, cu realizări încă din timpul liceului, cu diverse calităţi care te izbeau în faţă în timpul interviului încât puteai spune “gata asta e de-al nostru”. Chiar dacă pare o “joacă de studenţi”, luam lucrurile în serios iar campaniile de recrutare s-au dovedit a fi un succes, aducând printre membrii ong-ului persoane cu potenţial şi perseverenţă în dezvoltarea lor personală.

Cu ce am rămas practic din toată acea perioadă? Cu siguranţă cu dorinţa de a face acele lucruri la un nivel mai ridicat, cu interesul pentru oameni şi cariera lor, cu un grup de prieteni buni şi bineînţeles cu o experienţă de neutat.

Acum sunt în Bucureşti şi caut o “joacă de oameni mari”, un job unde să găsesc oameni interesanţi, proiecte frumoase şi unde să pot da la rândul meu toată pasiunea şi dorinţa de muncă care m-a adus până aici.

CODECS, împreună cu The Chartered Institute of Personnel and Development(CIPD), au implementat prima şcoală profesională de resurse umane din România - HR Vocational School

Pentru cei interesaţi, care doresc să îşi orienteze cariera în HR, înscrierile se fac începând cu 25 iulie 2008, iar aceste cursurile vor fi susţinute de formatori cu experienţă în educaţia pentru adulţi şi resurse umane, autori de cărţi de profil şi practicieni.

Dintr-un comunicat de presă lansat de CODECS reiese că “HR Vocational School include două componente educaţionale majore formarea profesională şi calificarea prin programul acreditat Certificate în Personnel Practice (având o durată de 9-24 de luni, în formatul unui sistem modular flexibil) şi formarea aptitudinala prin portofoliul de cursuri scurte HR Plus.”

Certificate în Personnel Practice pune accentul pe practică şi presupune evaluare aptitudinala, lucrări scrise şi un proiect de absolvire, iar programele de formare aptitudinala HR Plus, permit formarea de aptitudini necesare proceselor de resurse umane, a unei gândiri centrate pe performanţă, incluzând şi cursuri de mangement al performanţei, managementul talentului, managementul performanţei.

Acestea sunt date referitoare la programul HR Vocaţional School, cursurile par interesante mai ales că se pune accentul pe practică. În măsura în care mai adun informaţii, revin cu un post.

Am urmat nu de curând cursurile propuse de Inspectoratul Teritorial de Muncă Iaşi, cursuri de Inspector de Resurse Umane. Lucruri interesante, puţin prea teoretice, dar cursuri care cu cea mai mare convingere sunt şi îmi vor fi folositoare.

Subiecte şi noţiuni noi pentru mine, normă socială, normă juridică, raport juridic, unele probleme de bază ce ţin de legislaţia europeană şi romană în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, drepturi pe care le avem ca şi angajat de care nu toată lumea are cunoştinţă, obligaţii dar şi beneficii ale angajatorilor, despre sistemul pubic de pensii, câteva noţiuni introductive şi de bază în managementul resurselor umane, etc.
Deşi sunt elemente necesare pentru orice angajat/angajator, în special cele legate de legislaţia românească: codul muncii şi răspunderea juridică caracteristică dreptului muncii, ele nu sunt cunoscute în detaliu şi în consecinţă nu prea sunt aplicate. De aceea sunt deacord cu invitaţia unora dintre lectorii acestor cursuri care ne sfătuiau să comunicăm prietenilor, cunoştinţelor, că aceste cursuri nu sunt numai pentru titulatura de inspector de resurse umane, ele fiind folositoare oricărei persoană angajat/angajator care îşi doreşte să fie la curent cu legislaţia în vigoare acestei specializări.

Un feedback personal legat de toată această experienţă: informativ, interesant, dar cu siguranţă se mai poate lucra la aplicaţii practice, exemple concrete de pe piaţa muncii, suporturi de curs mai consistente şi un răspuns mai rapid în ceea ce priveşte acordarea certificatelor de susţinere a acestor cursuri.

“Getting Things Done: The Art of Stress-Free Productivity” este o carte pentru cei care caută să îşi îmbunătăţească productivitatea pe plan personal, pentru a ajunge la performanţe de lucru mai bune pe parcursul unei zile de lucru.
Detaliul care face această carte să fie diferită, este nivelul la care sunt descrise posibilităţile prin care te poţi organiza mai bine.

O definiţie pentru care aş opta ar fi: “Voluntariatul reprezintă o investiţie în cariera profesională şi o posibilitate de dezvoltare a abilităţilor personale.” Bineînţeles fiecare o simte diferit.

Să fac parte dintr-un ONG, în timpul facultăţii m-a ajutat foarte mult. Să creezi proiecte, să ajuţi la realizarea şi dezvoltarea lor în timp, să fii alături de oameni care lucrează din timpul facultăţii la dezvoltarea lor personală este un lucru frumos şi care îţi oferă un sentiment de satisfacţie.

Personal m-am ocupat de atragerea noilor membri în asociaţie, de selectarea lor, de motivarea şi monitorizarea activităţilor fiecăruia din prisma dezvoltării lor personale, lucru care în mod real mă va ajuta în carieră.

Voluntariatul înseamnă să acorzi o parte din timpul tău pentru tine, să lucrezi la viitorul tău, să îţi descoperi talentele şi calităţile pe care nu le-ai ştiut, să înveţi să fii responsabil, să te autoexploatezi.

Ca să dau un răspuns la întrebarea: „Bine bine, voluntariat, dar de ce să alegi să munceşti fără să fii plătit?”

Pentru că nu toţi angajatorii sunt dispuşi să îţi ofere şi distracţie la locul de muncă, pentru că poţi experimenta diverse arii de activitate profesională, pentru că înveţi să îţi asumi responsabilitatea într-o echipă şi pentru că eşti alături de oameni ca tine.

Rezumând totul, voluntariatul este o parte din dezvoltarea şi maturizarea profesională a unui tânăr.

EQ4PM - Emotional Intelligence for Project Managers

Cunostinţele tehnice nu sunt întotdeauna de ajuns pentru un project manager de succes. Cu cât proiectele sunt mai mari, cu atat abilităţile interpersonale sunt mai necesare în finalizarea acestora.

Mai multe detalii gasiţi aici

Nu se găseste înca in ţară, dar să sperăm că va ajunge în curând.